Am observat un lucru destul de comun printre bărbați și anume faptul că preferăm femeile în loc de psiholog. Atât eu cât și prietenii mei apelăm la femeile din grupul nostru de prieteni ca la un psiholog, ba de cele mai multe ori avem o persoană din rândul sexului frumos la care ne confesăm mai ceva ca la prieteni și popă. Nu cred că sfaturile pe care le primim ne fac să apelăm la femei pentru a ne descărca gândurile. Cred că mai degrabă compasiunea sinceră pe care o primim din partea lor este motivul pentru care ne confesăm atât de ușor lor. Până la urmă ne place să stăm pierduți în brațele lor, de ce nu s-ar pierde și ele în haosul din gândurile noastre?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu