Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările
duminică, 26 aprilie 2015
a little secret
"bărbatul e un nimeni fără tine..." nu, zău?
Am răsfoit astăzi câteva bloguri gen Radu F. , De vorbă cu tine, Blogu lu' Otravă, etc. Concluzia trasă de toate aceste exemple este una singură: bărbatul e un nimeni, un terchea-berchea, pleava societății dacă nu-i îndrăgostit de o femeie pentru care să mute munții, să culeagă stele, să sape până la centrul pământului, să-i reorganizeze destinul și să o facă o zeiță atât în timpul vieții cât și după moarte.
E drept, astfel de articole fac citiri pentru simplul motiv că asta le place femeilor să citească, să creadă.
SURPRIZĂ, situația nu e chiar atât de complicată și chiar dacă ne place să vă avem aproape la fel cum vă place și vouă, ne place să ne alintați sau să ne spuneți o vorbă frumoasă la fel cum vă place și vouă, ne place alături de voi așa cum va place și vouă, la fel de bine ne putem descurca și singuri așa cum vă puteți descurca și voi!
N-am avut nevoie niciodată de o femeie puternică în viața mea ca să realizez ceva. Am avut nevoie de o femeie care să știe să spună cuvântul potrivit sau să facă gestul potrivit la momentul potrivit exact cum am încercat să fac și eu cu femeia de lângă mine fără să-i influențez deciziile care o privesc direct.
Nu cred că e sănătos nici pentru noi bărbații și nici pentru voi femeile să creăm o dependeță absolută față de persoana de lângă noi. Ne pierdem identitatea astfel și eu unul nu-mi doresc să fiu un om șters, un nimeni, cred că nici voi.
Așa că, draga mea, să nu uiți că falsele impresii cum că viața mea nu are nici un rost fără tine nu fac decât să-mi prezinte o altă ea care nu e de aceeași părere... capisci?
Photo: egriz.com
Etichete:
amagire,
barbat,
compasiune,
cuvinte,
dragoste,
dupa,
femeie,
fericire,
ganduri,
indragostit,
little,
nebun,
nimeni,
pleava,
puternica,
secret,
slab,
tine
vineri, 11 octombrie 2013
fără cuvinte
Zilele trecute am pățit cel mai ciudat lucru din viața mea: am rămas fără cuvinte. Mergând destul de târziu spre casă am oprit la un magazin non-stop să-mi mai cumpăr una alta. Am ajuns la casă, iar în față mai era un client. Mi-am așteptat cuminte rândul privind în stânga și în dreapta, că doar n-am să stau gură-cască să văd pe ce-și cheltuie banii cel din fața mea, mă întorc să văd cine mai așteaptă după mine și... m-am pierdut. O superbă domnișoară blondă, cu ochii verzi, privirea duioasă, zâmbet cald și o gropiță. N-am pățit niciodată așa ceva, dar de data asta am rămas fără cuvinte. Clientul dinaintea mea plecase, iar simpatica domnișoară mi-a atras atenția că pot să înaintez spre casă. Am mai putut să spun doar ”poftiți, vă rog!”. Așteptam să platească, s-a întors și mi-a mai zâmbit o dată... m-am pierdut din nou. M-am dezmeticit puțin din fascinația zâmbetului ei, am plătit rapid și am ieșit ca din pușcă sperând să o mai prind pe stradă, să găsesc un motiv de a intra în vorbă, plecase.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

